finalmente 99

sau: succint-(auto)portretul unui simplu muritor in varianta modernista

era o leapsa care se tot rotea (si se pare ca inca nu si-a finalizat circuitul) printre bloggeri... mie fireste ca nu mi-a transmis-o nimeni... dar mi-am facut blog tocmai pentru lepsuri, deci nu pot pierde ocazia de a ma incerca si eu in dibacia de a o trata tocmai pe aceasta (care mi s-a parut cea mai nastrusnica, tocmai pentru ca nu te directioneaza si nu iti ingradeste spiritul imaginativ)

let's start dancing, asadar (apropo, de curand am mai aflat un cuvant nou in limba germana, verbul däncen... felicitari inventatorului, a facut treaba buna... in romana fireste ca nu ar avea farmec)
imi cer in prealabil scuze daca va suna mai mult a insiruire de likes and dislikes, voi incerca pe cat posibil sa evit (sa vedem daca descopar vreo maniera de a vorbi despre mine fara sa mentionez ce imi place si ce nu... in asta va consta marea provocare)


1. nu cred ca voi reusi sa cumulez 99 de puncte pentru ca nu sunt obisnuita sa vorbesc despre mine insami: dand glas dialogurilor pe care oricum le port zilnic cu mine in mine, imi pare ca doar m-as repeta, ceea ce pentru mine e oarecum agasant (si definitiv plictisitor)... asa ca sa vedem daca reusesc sa-mi numesc si lucruri care sa ma surprinda (altfel ar fi un joculet netentant)

2. din motivul exprimat la 1 nu voi incepe sa cumulez puncte scriindu-mi numele, prenumele, orasul de provenienta si altele aidoma, cu toate ca, recunosc, avand in vedere scopul (de a acumula 99) as putea profita... si totusi, legat de nume, eu am unul de zeita celtica pe care nu-l dezvalui, pentru ca nu am reusit sa ma identific prea mult cu el... cu toate ca mi-a dat cateva dintre atributele zeitei cu pricina (atasamentul de natura si iubirea pentru Irlanda)

3. cu toate ca am impresia ca as sti destul de bine cine sunt, nu prea reusesc sa ma indentific cu mai nimic din toate prezentele din viata mea (ideea asta se va contura mai clar pe parcurs)

4. haide sa-i dam o oarecare structura jocului (doar asa, de amorul stilului academic) si sa incercam sa ne referim la cele trei niveluri concrete: trecutul, prezentul si viitorul, intre ele, fireste, nefacand abstractie de chestiuni-paraie care se scurg printre toate (si prin asta spun ceva despre mine, si mi-as putea acorda un punct, dar haide sa fim cat se poate de exigenti si cinstiti, si sa punctam doar afirmatiile explicite); punctul 4 asadar: am un foarte ascutit spirit al dreptatii si corectititudinii

5. cand eram mica preferam sa ma joc cu masinutele care (nu ma mira deloc) ii erau facute cadou fratiorului meu, pe care il impacam (caci el plangea taaare mult) oferindu-i papusile pe care le primeam eu... mi-a placut si sa joc fotbal cu toti baietii "de la leagane" (asa se chema terenul nostru de joaca din fata blocului)

6. inca mai consider ca as fi gustat altfel viata sa fi fost baiat... dar as fi fost unul extrem de scund si doar prin asta repugnant pentru mult prea multe frumoase

7. copil fiind (ce pacat ca nu mai stiu exact la ce varsta), cand mi-am constatat (perceput la modul constient) intaia oara gandurile, am crezut ca detin o capacitate paranormala... ma simteam deja un supra-om, experimentam pentru prima data bucuria extaziata si ma-ntrebam cum as putea verifica daca cei din afara mea in mod cert chiar nu imi percep si ei gandurile... caci un pic ma cam temeam sa nu-mi fure din secrete... dar recunosc, destul de repede am inceput sa banuiesc ca nu descoperisem cine-stie-ce comoara unica, si ca si ei au ce-aveam eu

8. da, dar acum ma intreb cati dintre ei sunt constienti ca detin prin capacitatea asta o comoara si o trateaza ca atare (ar putea-o chiar si exploata fara regrete, caci ea, saraca, tocmai asa ar spori)? (eu acum de exemplu tocmai gandesc ca daca voi continua in stilul asta amplu necesit cateva ore ca sa acumulez 99)

9. in copilaria mea exista un joc preferat al odraslelor de varsta mea (3-4 ani), acela de a se lauda fiecare cu cat de mare si puternic e tata... eu ma laudam cu bunicu', si ei nu intelegeau de ce, si eu nu intelegeam ce nu intelegeau ei... oricum bunicu'meu era si mai mare, si mai puternic decat toti tatii lor la un loc (in ziua de azi copiii nu se lauda, parca, cu cat de tanara si frumoasa e mamica lor?!)

10. bunicu' e barbatul pe care atata vreme cat traia langa mine il uram destul de tare, pentru ca el ma iubea pe mine mai mult decat pe celelalte femei din viata lui... iar acum, de cand nu mai e langa mine si s-a cam coscovit, pe el il iubesc cel mai mult... pentru ca deja l-a pedepsit finalul prea puternic pentru toate pacatele lui

11. cand eram micuta fratiorul meu mi se parea cel mai frumos baietel din cei cati exista... si acum, tot unul dintre cei mai frumusei se afla

12. astazi nu prea reusesc sa ma impac cu hedonismul de filon post-modernist

13. prin adolescenta mea, muma imi zbiera regretul ei tremenduu de a nu ma fi parasit intr-o padure dupa ce a realizat cat de inumana si salbatica sunt... astazi acelasi regret il resimt chiar eu

14. pe la varsta de 14 ani experimentam pentru prima da cu iubirea de tip voit-aleasa: reusisem sa-mi inventez sentimente pe care le-am numit "iubire" si sa le si umplu apoi cu substrat... a functionat, un prim succes atunci l-am inregistrat

15. intre timp am ajuns sa ma ingretoseze tot ce e fals, impus... rol... joc... masca

16. nu stiu cum e sa iubesti si sa fii iubit... de aceeasi persoana... si recunosc ca mi-e frica sa-mi permit sa vreau sa aflu cum e

17. inca port in mine reminiscente ale stilului comparativ-competitiv de educatie in care am fost crescuta: si din pacate imi aleg cei mai ne-favorabili si neadecvati termeni de comparatie (in loc sa-mi aleg si eu, cum ma sfatuia nea Paler, niste cocalari, ca sa ma pun in valoare)... dar sunt in tratamente si in curand voi iesi complet din structurile astea

18. cred c-am fost o adolescenta superficiala (primul val l-am depasit pe la 18 ani, cand m-am indragostit prima data) si dusmanoasa (cam pana pe la 22, cand am dat de greul vietii prima data)

19. pana pe la varsta de 23 eram destul de intoleranta (indoctrinarea, de, daca ti se spune de mic ca tu nu suporti "maghiarii" si "tiganii", tu poti crede altceva?! adevarul e ca m-am trezit cam tarziu, si mi-e rusine, dar altii, mai "batrani" decat mine, inca mai dorm, si-atunci poate ca n-ar mai trebui sa-mi fie asa rau)

20. eu de fapt nu suport banii (daa, da, nu te mai holba asa, ca citesti corect! nu suport banii): ii consider un rau din pacate necesar si-i tolerez numai atat cat e nevoie

21. rezulta din punctul anterior: nu suport nici capitalul! de nici o forma, culoare sau miros (as mai putea scoate inca un punct, cel putin, daca as profita de ruta asta si-as continua: nu suport nici managerii de top... dar ma opresc aici, se subinteleg toate... a, si da, nu, nici capitalismul nu-l suport)

22. uneori inca ma zguduie crize de ura de sine (sau de mine), dar nu mai sunt nici pe departe la fel de accentuate cum erau pana mai ieri

23. pana nu demult imi placea sa ma inchipui mesianica... am recunoscut preversitatea ideii si m-am debarasat de ea

24. ma ingheata egoismul brut: a-i judeca pe altii prin prisma ta insuti e una dintre manifestarile lui, e drept, nu cea mai perfida (dar pe care, din pacate, multi o pierd din vedere cand inteleg "egoismul")

25. ma coplesesc oamenii nemaipomenit de frumosi, cu o unidimensionalitate a sufletului in directia binelui: ma fac sa plang de emotie

26. plang cam mult... dar imi place sa cred ca nu ma plang; ador sa plang de fericire: cand aflu vesti bune despre fiinte care-mi sunt extrem de drage..

27. simt cam exacerbat, si emotii pozitive, si negative (de-asta si plang asa usor)... ceea ce o iau ca pe o binecuvantare; cica-se ar fi o consecinta a tipului meu de atentie

28. ei, aici chiar profit sa-mi scot un punct cu explicitarea, ca vad prea bine ca nu mai termin altfel: am o atentie analitica centrata pe sine si pe interior (extravertitii nu vor putea simti niciodata ca mine)

29. detest rolul traditional de "nevasta" (de "casnica") si mi-ar parea cel mai nenorocit blestem sa trebuie sa raman fixata in el

30. unul dintre marile mele regrete e o dusmanie creata si sustinuta agil din afara mea tocmai de spiritul acela competitiv, cu o fiinta care mi-ar fi putut fi foarte draga (inca mi-e ciuda ca nu gasesc in mine forta de a spune ce simt si de a-mi cere cel putin iertare)

31. iubesc soarele, florile de camp (dar cel mai si cel mai mult, macii si margaretele), iarba si cascadele (si emotionale, oh, da)

32. imi doresc tare mult sa dorm macar o noapte in fan, la tara

33. nu as fi putut deveni niciodata doctorita (decat, cel mult pediatra, daca as fi putut trece de studiul in sine al medicinei) pentru ca mi-e foarte frica de sangele si ranile oamenilor (simt in mine durerile lor, mult prea acut)... si uite ca tot cu ranile lor voi ajunge sa lucrez, dar macar nu sangereaza la propriu

34. cred ca nici astronauta n-as fi putut deveni vreodata, cum mi-am dorit copil fiind, pentru ca nu m-a dus niciodata capul inspre partea stiintelor naturii

35. in schimb mai visam pe vremuri sa devin scriitoare (ignoram chestiunea talentului pe atunci)

36. mananc cu maaare satisfactie dulciuri, mai ales cam tot ce cuprinde ciocolata alba si cocos (si cu toate astea preferatele mele raman rocher)

37. sufar destul de amplu cand imi pierd parul (unul dintre putinele mele acte de cochetarism, o recunosc)

38. si daca tot suntem aici: sunt destul de nemultumita de fixarea femeii in rolul de "sexul cel frumos" si implicatiile care rezulta de aici (necesitatea de a fi atractiva pentru "sexul cel cuceritor" si tot alaiul de mijloace si metode pentru a o inscena)... nu ma impac defel cu atractivitatea purceasa de la exterior

39. visez sa zbor o data macar... cu parapanta sau cu planorul, cu toate ca si intr-un balon mi-ar placea

40. imi doresc mult sa revad o anumita persoana pe care am "pierdut-o" demult

41. intretin o relatie personalizata cu bicicleta mea (pe care apropo, o strig "cicluti", sau "cicli", cand o alint)... si ca toate relatiile, a inceput furtunos, ne raneam reciproc dar ne avantam apoi mai asiduu una catre cealalta (cu toate ca recunosc, acutul cuceririi l-am cam preluat eu, ea s-a lasat sedusa)... acum ne-am domolit... ne iubim lin

42. si cu laptopul meu am o relatie destul de profunda (haide sa spun ca in general imi place sa personalizez unele lucruri, asupra carora sa-mi revars o portie de afectiune)... dumnealui poseda multe povesti de-ale mele...iar de ceva vreme si-a facut aparatia un grrrr care si el isi lasa acum din povesti in bratele laptopului mei (si el e de acord, caci e prietenos foc)

43. port dialoguri imaginare cu mai multe persoane reale, in ganduri (capacitatea ceea extraordinara care inca ma fascinaza, de pe vremea cand eram copil)... adevarate scenete

44. oh, man, asa de tare imi vine sa incetez! fac o pauza, hihi (ma asteptam sa fie dificil, dar parca nu asa)... bilant general negativ, avand in vedere ca nu sunt nici macar la jumatate (hai, mai zbate-te un pic)

45. am vizitat o vreme un psiholog, dar nu faceam psihoterapie, ci invatam de la el cateva metode de consiliere... tehnica chestionarii

46. am facut si terapie, dar ne-conventionala, in perioada scolii de soferi: m-am vindecat infruntand soselele de multe frici irationale si de cateva traumatisme din copilarie...

47. acum conduc cu placere, cu toate ca recunosc, uneori cam prind aripi sub impulsul adrenalinei si ma supra-apreciez pe mine, si apreciez gresit sofatul ca pe un joc distractiv

48. sunt oarecum hiperactiva (ma las destul de usor distrata si abatuta de la cursul initial)

49. ador spontaneitatea si nu suport reglementarile si structurarile ultra-stricte

50. mi-ar placea tare mult sa pot adopta trei copii! din Africa si America de Sud (si gata, acum chiar fac pauza)