Donnerstag, 22. Oktober 2009

poveste din gradina sufletelor

ciudate legi mai respecta si creaturile astea ce noi le identificam sub numele de suflete... da, nu poti face parada cu ele, dar poti face risipa... asa, cand tu ai prea mult, si-ti da in clocot, stii?!, ca laptele, cand il fierbi... cu spuma pufoasa, imaculata
cel ce-mi apartine si-a dichisit din surplus gradina... pentru cel ce-ti apartine, calator zburator cum e el... cu arbori supli, cu umbre... cu culori... cu arome... si razoare de flori... cu iarba moale, reconfortanta
ciudator legi memoriale se mai supun si ele... cand le ajunge a se fi atins o data, adanc, pentru a-si contopi esentele... nu mai cunosc apoi uitare...
ele nu stiu de "pana cand", ele nu au aflat de granitele lui "unde"... ele se simt, fara-ngradiri... ele-si vorbesc intre ele, si se-asculta... fac uz de arta de a sta la taclale... mai schimba intre ele cate-un vis, isi mai trezesc cate-o iluzie, asta stiu ele

sufletul tau mi-a tot trecut zile-astea prin gradina... pribeag, cautator...
stii, el vine... se-ntinde-n lanuri si s-adapa... ne-am stabilit un ritual deja
ne privim, ne povestim... ne-clestam... ne toropim... asa ne-nvioram... si traim
traim...

sa-mi mai vii, ti-ai uitat vreo trei visuri la mine... dar nu-i nimic, sunt in siguranta, zburda cu fluturii printre zambile... stii, ti le pot creste eu... daca vrei


Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen