oameni... si oameni

azi povesti... cu oameni
exista oameni pe care ii vezi doar o singura data in viata, intr-un moment cum nu se poate mai banal... intr-un tramvai... intr-un tren... dar pe care ii féreci in cutiuta de fildes de la pieptul tau si ii porti apoi permanent cu tine... oameni magi...
ca batranica aceea cu ochii atat de albastri... atat de adanci.. si atat de blanzi... cu ochii zambet-duios si povestitori-povestanți: adica iti deapana ei asa, ca un fus care-ti toarce direct in tine, fara ca tu sa le-o fi cerut, istorii
ca baietelul mini-savant cu ochelari si puf galben, zdrentuit... curios... intrebator... cu privirea grava, de mosneag intelept... doi ani si jumatate, cu legitimatie de infirm... ce deficiente sa aiba un fiintuc care la asa varsta frageda cuprinde lumea in priviri, si-o descoase cu intrebari interesante?... care te cerceteaza cu ochisorii lui adanci ca si cum ti-ar spune: "ai grija ce gandesti, tu acolo, eu stiu..."
imagini cu magie, care-ti raman fixate de suflet... ca sa le redescoperi apoi in momente critice, si sa le simti... povestile din privile lor... atingerile din negrairile lor

si exista oameni... care apar intr-un moment cu greutate si te-nalta, ca sa plutesti si tu... oameni-inger... care parca-ti simt nevoia si se ivesc special spre a-i iesi prietenosi intru intampinare... cand tu tusesti, chinuit, descurajat de boala, de-ntuneric si de ger, si o batranica intr-un autobuz iti intinde o bomboana... antitusiva :) ... c-o vorba blajina si-un zambet-afect... ba apoi, chiar, inca una, ca ea mai are acasa, dar sa-ti ajunga tie pe tot drumul...

si exista oameni... pe care chiar fara a-i fi vazut inca, ii simti innodati nemaidezlegabil de firele vietii tale... cu impletitura complexa, misterioasa... oameni-suflu... langa care te despoi de orice vesminte pacatoase de vanitate si fățărnicie... si dansati impreuna jocul de uniune a sine-lui pur

exista oameni pe care ii intalnesti zilnic... va percepeti existential, poate chiar va adresati in cuvinte... dar nu va spuneti nimic...caci nu va leaga nimic... sa nu-i mai zaresti maine si n-ai remarca...

exista oameni manifesti-inexpresivi... ca se bucura sau deplang... ca regreta sau spera... ca iarta sau dusmanesc... nu-ti ofera trasaturile lor vreun indiciu in baza caruia ai putea stabili...

si exista oameni care ar face tumbe pe strazi... si-ar imbratisa un oras, asa, pentru ca-l iubesc... care țopăie de incantare si se umezesc de jur imprejurul nasului cand doare... care striga cand se sperie si fata lor se prezinta ca o gradina zoologica... sau chitaie de delectare

si exista momente... si momente...
momente din scurgerea comuna, cotidiana... si momente in care vezi bataia aripilor de fluture, si stii ca in decizia din intersectia lor se stabileste un curs... momente in care intr-o micro-frantura de secunda ti se perinda pe dinaintea fiintei imagini, ca o succesiune de secvente dintr-un film: ar putea deveni asa... sau... asa.... sau... asa... si tu alegi in urmatoarea micro-frantura de secunda, si pecetluiesti o directie (pe care-o vei umple apoi cu momente de curgere)...
dar poti spune ca ai ales in cunostinta de cauza? caci fiind sceneta noua, ne-probata, tot te poate surprinde vreun act neprevazut... vreo alta intretaiere de aripi, in alte momente...
si exista momente in care omul parca-i una cu habitus-ul lui, si tu citesti in el campurile sociale in care s-au nascut si-au crescut peripetiile vietii lui


Fata verde
Asculta mai multe audio Muzica