Manifest de vita nova

(ha'ha' - asta ca sa nu ne plagiem singuri!)

voi scrie o carte, da! mi se sugerase penibilul nume "despre dorul de a fi om"
halal! nu, domnilor, cartea mea va purta numele: "on the veracious origin of species"... dar, de ce nu, prenumele i-ar putea fi cel sugerat... sarcastic, fireste! asa cum am anuntat deja in descriere, ea se va adresa analfabetilor, va fi, prin urmare, o tentativa de curs de alfabetizare

pe blog va voi tine la curent cu evolutia mea spirituala
de astazi, domnilor (e drept ca mi-am ales, incidental, minunata zi de joi, care, spunea cineva atat de inspirat, e mai aproape de weekend, traduc eu, de lejerism, decat de un nou inceput, fie el si de saptamana), ei bine,de astazi incep o noua era... era libarcii, pai cum
pe vaideea-tista nenorocita care eram am sters-o , domnilor!

si ca sa va dovesc, iata micile mele progrese
constientizam ca a-ti adapta cuvintele da, e un pas imperios, insa deloc unul imperial, domnilor! sa nu ne lasam afumati de o prima idee potrivita! sa nu ne pierdem capetele. caci ce te faci cu acele cuvinte a caror (ne)adaptare o poti stabili doar la nivel definitional? de exemplu, prietenia, domnilor... prietenia, s-o recunoastem, e un concept marsav! scârbos prin ambiguitate... si numai prin specificatii definitionale o poti trage tu intr-o directie (neadaptata) sau alta (adaptata)

inutil a detalia ca prietenia sprijinita pe baze emotionale e o tarfa! ea? sau bazele? ce conteaza? tarfa tot o inductiune in eroare e! in schimb prietenia care pune semn de egalitate (vedeti, cata maretie, domnilor, aceasta imparte in loc sa te insele!) intre ea si banalitate, si comoditate, si lipsa de implicare, aceea da, aceea iti este fidela, domnii mei! superioritatea si-a dovedit-o tipul acesta, adaptat, de prietenie, tocmai prin faptul ca ea nu duce la infectii inextirpabile... la rani ce nu mai pot nici cel putin fi sterse

nu va veti mira, prin urmare, cand va voi aduce la cunostiinta ca am inteles ca urmatorul pas este acela de a ma debarasa de toti nemernicii care-mi cunosteau slabiciunea (hoitul ala imputit numit suflet), de toti vaideei-tistii putregaiti de viermul simtirii! da, recunosc, a-ti revizui pur si simplu definitia prieteniei si a ramane doar aici e un act infantil... lucrurile bine facutute sunt cele duse pana la capat! imi voi procura o hoarda de adaptati in jurul meu, care vor prelua (inconstient) si rolul de initiatori ai mei in tainele supravieturii

vaaai, ce mai ma bucur! nuu, nu va imaginati ca bucuria aceasta ar avea ceva care s-aduca a ghidusism, nuu... caci si bucuria, domnilor, e din aceeasi categorie ca si prietenia: bivalenta, vita! ma bucur acum cu ranjete, cu grohaieli si behaieli, cum ii sta bine unei libarci (neautentice, e drept, dar cine dreacu se va mai sinchisi de asta in cateva zile?!)

semnat:
libarca