Ca ale noastre-s viitorul, si sperantele, si Viata...

...si acum, si pururea, si-n vecii vecilor,
Amin!

inteleg, draga Lume, inteleg si eu, dup-atata vreme (v-am mai spus ca am un ritm extrem de greoi cand vine vorba despre lucruri profunde), ca sufletul nu-i o marca inregistrata... Coca Cola este, si Nivea Visage este, o, ba chiar si Hollywood...
sufletul insa nu-i un bun pe care sa-l poti comercializa... nu se preteaza la o cultura fortata, nici n-ar renta... si nici nu-l poti, asadar, numi "produs" (asta e la mintea cucosului, dovada cat se poate de clara ca n-are ce cauta in Lumea noastra)

si nici nu poti face parada de suflet(e)! parada o poti face cu um bmw bun (sa ma scuzi, draga Lume, pentru pleonasm, este unul de data recenta si numai de aceea imi permit a mai face uz de el, eu fiind o perimata), o poti face cu o sacosa louis vuitton sau cu un costum armani, giorgio armani!... eventual si cu o cizma versace
dar cu suflete, nu!... nu, daca nu poftesti sa fie stropsite de un zid de beton armat, precum niste oua expirate sau rosii vechi, scofalcite deja... caci daca e sa facem comparatii, haideti sa si racordam valoric elementele lor
un suflet ori il ai, si aici nu-ti pot ura "si-atunci sa-l stapanesti sanatos!", pentru ca detii un element care te-arunca intr-un lant al slabiciunilor... ori in asa caz ar fi o urare sarcastica; un lant de aur da, pe ala iti pot ura sa-l stapanesti sanatos!
un suflet ori il ai, si atunci esti o veriga slaba, un sortiment infirm, care oricum nu se va impune pe piata, ori nu il ai, si in cazul asta meriti sincere felicitari (ca-i meritul tau sau nu, e un detaliu pana la urma lipsit de semnificatie)! pentru ca esti "fit"... cuvantul asta ne spune tuturor acelasi lucru, de la capul horn la capul columbia, de la capul bunei sperante (vai, ce denumire ridicula s-au gasit sa-i dea acestuia) la capul fligely, de la medina la jayapura: "fit" marcheaza adaptarea!

obervi, Lume draga, cum cuvintele insele pot fi adaptate sau neadaptate... cum nici ele macar nu se pot sustrage legitatilor universale: pe de o parte "speranta", pe cealalta "fit" (si in sinea noastra fiecare recunoastem ca musteste cel putin un chicot la sunetul caraghios al primului, in vreme ce la cel de-al doilea te cutremura un freamat admirativ)

(cinismul, intre noi fie vorba, este mai mult decat un simplu cuvant adaptat! este o atitudine, presupune prezenta de caracter, un adevarat habitus de fiinta superior evoluata! este o performanta, draga Lume, pe care nici macar dintre cei adaptati nu o pot realiza toti... pentru ca cinismul chiar trebuie sa fie meritul tau, rezultatul asiduu al unei intregi cariere purtate sub steagul causticitatii... dar ce bine, ce multumire lălâie gandul ca si nivelele mai joase, ale nemultumirii, ale dispretului, ale urii, iti pot garanta supravietuirea! ba chiar si indiferenta, oameni buni... dezinteresul total: nepasarea, ne-angajarea, ne-implicarea... pentru aceia dintre adaptati pe care natura nu i-a inzestrat cu inteligenta sclipitoare a celui menit a urca ultima treapta a ierarhiei, cinismul - caci da, trebuie s-o recunoastem, cinismul este o performanta rezervata celor alesi- detasarea, in toate nuantele ei, reprezinta dania salvarii)

acesta a fost un mic excurs, acum revenim la discurs, deraind catre implicatiile lui personale:
o varianta a titlului, sau un posibil subtitlu, ar fi: Manifest de Viata Noua (orice asemanare cu fenomenul New Age aici este nu pur aleatorie, ci de nedorit!)

da, Lume draga, tanjesc si eu, nadajduind ca nu-i inca prea tarziu, sa intru in randul tau!
poti lua scrierea asta drept un juramant de credinta depus la picioarele tale (e o onoare, inca, nu?)
si pentru ca ti-am marturisit deja ca sunt redusa, concluzionez ca nu pot avea pretentia de a nazui chiar catre telul cel mai de sus, al cinismului... ma voi multumi si atingand primul nivel (ultimul de fapt, judecat dupa valente), acela al detasarii, oh, da! (martin page il numise "prostie", sau "idiotenie", in functie de traducere, dar... halal! ce stia el?! eu promit ca voi fi un invatacel mai dârz decat antoine, mai motivat, mai volitional!)

si voi incepe de la nivelul cuvintelor... oh, da, stiu ca acest demers este unul directionat de la exterior catre interior, si mai stiu ca lucrurile bine facute extirpa raul de la radacina... dar ma tem ca radacinile mele sunt deja intr-un stadiu evoluat de degradare sub putregaiul viermelui numit suflet... o astfel de lupta ar avea, probabil, din start decimate sansele... ori noi intentionam cu tot dinadinsul a purta o batalie cu reale sanse de victorie, si nu a ne juca de-a donquijoterismele!
vom incepe, asadar, prin a ne insusi un vocabular adaptat! extirpand metodic orice particica invalida, precum "speranta", "vis", "dorinta", "drag"... asa vom cuceri teritoriu, si in curand va suna ceasul judecatii de apoi pentru orice sentimentalism patetic (caci patetic este, prin definitie, ceva iritant, zice dexul: "care inervează mușchii oblici ai ochiului" .

telul nostru este acela de invata sa purtam relatii sanatoase cu oamenii: adica interactiuni in baza unei ratiuni pur economice, si nu a uneia emotionale! pfffffff pe ea de emotionalitate! inflatia sa ne guverneze si relatiile! relatiile interumane sa fie golite de orice sentimente, acesta este scopul!

si acum, sa cante muzica, baietii, caci avem ce celebra! (un nou inceput, cum ce?!)

semnat:
libarca