sau: despre oameni si nevoile lor
astazi am sa scriu despre mine... da, de ce te miri? nu, nu voi scrie direct, scriu cum stiu eu, asa, aluziv, am renuntat la pretentia aceea aberanta de a ma exprima eu pe mine in mod cert... ne-evaziv... ne-nuantat... sau... ta-dam... concret (acesta va fi unul dintre punctele tematice majore azi -era sa scriu cromatice)... vei observa la final cate ti-am marturisit despre mine
caci realizam la dus, reflectand inca asupra unui articol descoperit in miezul diminetii, cat de mediana pot fi... da eu, cea care ma credeam devorata intre tendinte extreme, sunt mediana intre oameni pozitionati fie la un pol, fie la celalat
permite-mi a contura, pentru a-ti ilustra, doua personaje... reprezentanti fiecare al uneia dintre cele doua specii...
el e
Dorel: il poti intalni prima data fie la banca, unde-si plateste ratele (deocamdata nu stii in ce scop le-a facut), fie matinal la gradinita, unde constiincios il depune, ca in fiece zi la exact aceeasi ora, pe Mateias (fiul sau) ... il poti intalni si seara, intr-un bar, la o bere rece, spumoasa, cu baietii... vorbind, despre ce ar putea, daca nu tema zilei?... tema zilei documentata profund din presa nationala sau vreunul dintre canalele binecunoscute care-si repeta aceleasi stiri din dimineata pana-n seara
intrand in vorba cu Dorel, afli destul de repede coordonatele majore ale vietii lui: Dorel e sudor, lucreaza intre orele 8.30-17.00 (cu aferenta pauza de masa, presupun), si-a achizionat apartament, iti numeste adresa exacta, asta implicand si etajul, si a cata usa, pe dreapta sau pe stanga... Dorel iubeste astfel de detalii, ti le reda concis, calm, ba chiar cu un licarit in ochi care-ar putea fi confundat cu pasiunea, daca n-ai stii ca el se gudura asa atunci cand tu iti manifesti un oarecare interes fata de lumea lui. La urmatoarea comunicare cu Dorel (intentionat ocolesc "discutie") mai afli... ca are sau nu are doi copii, ca ratele la banca sunt pentru ca si-a cumparat, pe langa apartamentul despre care ti-a povestit ieri, si o masina mica... ca ii place sa gateasca (raviolli cu sos ragu alla carbonara, in doi timp si trei miscari iti furnizeaza si reteta), ca intre orele 18.30-19.30, de luni pana vineri, rasfoieste globul virtual in cautare de informatie... da, Dorel stie ca traieste in era informatiei si e interesat sa tina pasul cu evolutia... nu, nu-i vorba despre vreo evolutie spirituala, interioara, Dorel e omul materialului, al concretului, inca n-ai priceput?... apoi mai schimba o informatie cu un amic pe messenger (din acelasi crez, ca ne adaptam spiritului erei in care traim, si in care telefonul nu-i la fel de "in"), mai priveste un film la monitor (televizorul este pentru informare, filmele au trecut deja de mult pe monitor)... si uite-asa, zilele lui nu-s niciodata la fel
in weekend programul lui se articuleaza catre o plimbare romantica prin parc, cu sotia sau draga lui... eventual insotiti si de cei doi copii: Dorel impinge, ca un sot si tata modern (si model) si responsabil cu placere caruciorul... seara, la meci, fireste, in defintiv etapa live tot la sfarsit de saptamana se disputa
nu incerca sa-l intrebi ceva despre viziuni sau idealuri... despre credintele sau ambitiile lui... se va irita, iar lui Dorel nu-i plac apele tulburi; ba parc-a auzit si el cate ceva despre asta, parca s-a mai lovit in programul lui vesperal si de astfel de bloguri... dar cui ii trebuie asa ceva? ca doar cu Maricica in chat nu despre asta "discuta"
daca gresesti si-l intrebi, vei vedea cum simte dintr-o data pamantul fugindu-i de sub picioare... se simte pierzand controlul asupra dialogului, se simte trimis spre nisipuri incerte... lui nu-i plac ambiguitatile, ti-am mai spus? dar nu-l subestima pe Dorel: va incerca imediat sa-si re-dreaga imaginea: ti-o va intoarce cu un "auzi, nu vrei mai bine sa-ti povestesc ce meniu am avut la pranz? sau la ce ora ma spalam pe dinti azi de dimineata?", sau, in cel mai fericit caz iti va enumera detalii despre procesul muncii din firma si biroul lui
are si frustrari Dorel, si-i place sa se vaiete: sa nu cazi intr-o atare situatie in ispita de a-ti imagina ca Dorel ar necesita vreo solutie (ba sa mai fi si tentat sa i-o sugerezi)... nu, el stie cel mai bine ce-si doreste si mai ales, ce poate... iar continutul frustrarilor lui (de exemplu ca vecina Florina si-a lasat peste noapte mmotanul nestapanit in curte, si uite pricina din care Dorel n-a putut dormi toata noaptea) mai tese inca vreo doua-trei conversatii bune
si apoi?... cand i-ai aflat si programul de lucru, si cursul iesirilor saptamanale, si continutul lor tie deja iti este previzibil (da, Dorel iubeste previzibilul, dar inca nu-i e clar, numai de aceea inca nu ti-a marturist-o)?
cunosti si tu o duzina si ceva de Dorei, ca mine? eu parc-asa ma sufoc intre Dorei de la o vreme... intr-adevar, difera ei in modul cum isi umplu programul (unul bea cu 7 prieteni, altul doar cu 3), numarul de copii si banca la care au credit... poate unul e mai mestesugar, altul mai natang in chestiuni practice... dar pe toti ii uneste dragostea pentru nevoile trupului (celebrele: hrana, imbracaminte, casa, copii, si serviciu ca sa poti sa-ti asiguri pe celelate)
la polul opus, el e
Sorel: melancolic, greu de descris in cuvinte, il poti intalni imbratisand copacii in parc, daca te abati de la poteci (stii, Dorel se plimba cu draga lui pe alei, Sorel evita cararile batatorite de ei)... sau admirand rotocoalele pe care le deseneaza apa baltii in care el azvarle pietricele, pierdut in idei...
cu Sorel porti discutii, vorbesti idei... nu vei afla niciodata detalii despre munca lui, vei sti cel mult ca-i profesor (la liceu? la post-liceala? la sat? la oras?... detalii!), ca are o sora sau o prietena... nu vei putea afla ce mananca, dar vei intelege curand ca el se hraneste cu continuturile acelea pt. Dorel nedigerabile: viziuni, sperante, idealuri... Sorel se poate ridica alaturi de tine ore intregi in inaltimi tulburatoare, pt. Dorel de altfel ametitoare... acolo-i paradisul lui Sorel, acolo el traieste pasiunea, miracolul acela care-i umple ochii de sclipiri curcubitacee
iti poate povesti despre vibratii, descrie in detaliu nuantele spiritului lui investigator, analiza la nesfarsit secretele sacrului, scormoni dupa misterul care de milenii tine omenirea laolalta...
Sorel se exprima in figuri de stil complexe (ceea ce pe Dorel il aduce in incurcatura, pe Sorel il imbujoreaza)... se asemuie unei closti pe vise
focul in aer reprezinta elementele lui, imbratisate intr-un dans fascinant, turbulent (pamantul, in mod cert, il descria pe Dorel)... te poate aprinde, te poate captura in universul lui mirific, axat pe trairile spiritului
dar sa nu crezi ca Sorel ar fi perfect, cum poate pare... daca Dorel te plictiseste intr-o saptamana (pe a doua deja i-o poti prevede si fara ajutorul lui), Sorel te va obosi... in cam o luna, poate doua
si Sorel se vaieta, dar intr-un alt mod, pliat pe nevoile lui: Sorel se vaieta de cruzimea lumii in general, ne-specific... de cat de ne-inteles va ii va ramane el ei
din inaltimile lui, afundat in intrebari si cautari de esente, el cam pierde cursul intamplarilor de pe pamantul solidificat... poate asa nici nu zareste solutia din bataia aripilor unui fluture... dar nu, nici Sorel nu-si doreste solutii, el traieste pentru a problematiza, pentru a reflecta asupra esentei, pentru a inventa noi si noi iluzii
in raspunsul pe care ti-l ofera la intrebarea "cum se fac copiii?" ii mai vezi o data, in sensul acesta. Dorel iti va raspunde scurt si la obiect: "copiii ies din uterul femeii atunci cand te culci cu femeia sau barbatul tau fara a face uz de mijloace anticonceptionale... cu conditia ca amandoi sunt fecunzi". ei bine, Sorel la aceasta intrebare va incepe sa-ti povesteasca despre natura iubirii, despre conditiile ei existentiale, despre berze si poate si despre vreun poet pe care l-a citit el de curand (si te mai mira faptul ca Dorel are deja doi-trei plozi in ograda in vreme ce Sorel inca mai asteapta bataia propice a vantului de miazanoapte care sa poarte pe aripi exact barza cu copilul lui in plisc?)
solutiile cred ca s-au aciuat undeva in median... oare si pe-acolo sa mai existe personaje? din acelea care vor sa umple iluziile cu continut... viziunile cu solutii... nu, nu albe sau negre, doar practicabile (si paleta practicabilitatii, asta n-o stie nici Dorel, nici Sorel) e vasta si multicolora
dorinta zilei de astazi ar fi...
sa-mi fac ferma mea de Mirunei: sa aberam impreuna, sa ne imaginam Sorei si sa nascocim idei! iar apoi sa trecem in planul de Dorei si sa ne jucam de-a materialitatea...
evolutia sta in mainile celor catorva Mirunei ai planetei, care inteleg sa captureze spiritul creativ-explodiv al Soreilor, si sa-l canalizeze inspre un uz al lui in concret (care sa aduca oarecare schimbare in planul tern al Doreilor)
